cheile oltetului__valea_seaca_9Dupa ce sambata am amanat iesirea din cauza vantului puternic si a ploii, astazi, duminica, ne-am trezit cu noaptea-n cap si am fugit la munte. Destinatia din acest weekend: Muntii Capatanii – Polovragi. Vremea tine cu noi si pe toate site-urile de profil arata ok: partial noros si intre zero si 2% sanse de ploaie. Doar vantul pare sa nu se domoleasca si sa ne enerveze putin. 

Ajungem repede in Polovragi judetul Gorj si oprim putin sa belim ochii la targul de duminica ce se desfasoara chiar in mijlocul comunei. Nimic interesant, doar o piata de legume si zarzavaturi, cateva tarabe cu haine si incaltaminte si ceva fiare si plastice de vanzare. Coaja infuleca niste gogosi rapid, Suzy tanjeste la niste mici dar felul in care arata o fac repede sa nu mai cumpere, iar eu fac 2-3 poze. Plecam mai departe inca 3 km pana la Manastirea Polovragi in parcarea careia lasam masina si ne echipam urmand sa plecam pe traseu in sus.

Traseul avea sa urmeze Cheile Oltetului pe forestierul Polovragi – Lacul Petrimanu, noi urmand sa iesim de pe drum la dreapta in dreptul kilometrului 13.5 (la rascrucea traseelor ce duc la Ranca respectiv Petrimanu) si sa traversam Oltetul.
cheile oltetului__valea_seaca_28Drumul incepe cu o panta numa’ buna pentru incalzire, trece prin chei exact prin fata pesterii Polovragi (o pestera super tare cu cateva chestii foarte interesante inauntru) si continua sa urce agale. La primul pod betonat peste Oltet dam de o echipa de alpinisti care intinsesera o tiroliana destul de abrupta, de pe pod pana in albia raului, iar mai in fata imediat dupa pod stateau aliniate 15-20 de biciclete pregatite pentru inchiriat.

Mai o poza, mai o gura de apa si incet incet ajungem la indicatorul ce ne anunta ca suntem la rascrucea de drumuri unde noi trebuie sa o luam la dreapta si sa cataram un deal, lasand in urma traseul de Petrimanu (in fata) si cel de Ranca (in stanga). Soarele incepe sa se ascunda prin nori, iar vantul se inteteste putin. Hotaram sa facem popas aici, sa halim ceva si sa ne odihnim putin inainte de catarare.
cheile oltetului__valea_seaca_33Mancati, bauti si odihniti o luam din loc spre ceea ce avea sa fie cea mai dura parte a turei: push bike si carat in spate pe o catarare de 3km cu diferenta de nivel 448m.

Din forestier exact inainte de pod am facut dreapta traversand Oltetul spre ceea ce de pe harta noi credeam ca este un drum…. ghinion!…. numa’ drum nu era ala. Am dat de o panta foarte abrupta plina de bolovani si resturi de lemne aduse de torentii formati in timpul ploilor. Stiam de acasa ca o sa fie greu dar nu ne-am imaginat ca o sa caram in spate bicicletele atat de mult si pe un asa abrupt.
cheile oltetului__valea_seaca_61Nu stim cat reiese din poze efortul pe care a trebuit sa-l depunem pentru a traversa acea culme dar credeti-ne ca am gafait destul de mult, catararea avand in total, asa cum am mai spus 3km – cu tronsoane mai abrupte si  parti mai ok, dar in total fara nici o pedala data pe toata distanta… numai carat in spate si impins.
cheile oltetului__valea_seaca_68
In scurt timp dam de ultima catarare (din nou pe bolovanis), dar trecem relativ repede de ea, fiind impulsionati de gandul ca suntem foarte aproape de culme, deci, implicit de coborare.

La punctul de maxima altitudine al turei (1417m) ne tolanim la soare, bagam ceva batoane de ciocolata si ne pregatim pentru coborarea de 12 km ce avea sa urmeze. Ce-ar fi mers niste bericioaice brumate!!! mmmmmmm :)))… da’ cine dracu’ era nebun sa le care pana acolo.

La poalele coborarii pe Valea Seaca drumul intra intr-un catun locuit 100% de tigani. Cosmeliile si casutele de lemn si chirpici sunt la ele acasa aici, paraul ce trece prin vale este plin de gunoaie, “localnicii” se holbeaza la noi ca la dracu’, iar puradeii tipa dupa noi cerandu-ne bani sau tigari. La un moment dat auzim: “ba voi sunteti americani ba?”.
Daca pentru noi este ciudat ca inca mai exista astfel de comunitati ce refuza sa evolueze si sa se civilizeze, pentru turistii straini nici nu vreau sa ma gandesc ce “atractie” ar fi vizitarea unui astfel de loc. Ce este dureros in perceptia strainilor vis-a-vis de astfel de oameni este faptul ca ei ii vad, din afara, ca pe niste sarmani persecutati si marginalizati, carora cica noi nu le-am da sanse de integrare. GRESIT! In sat rasunau manelele (deci au curent), smecherii mai mari stateau la poarta butonand mobilele (deci au bani de abonamente), multe case aveau antene (deci au TV = informare….. dar ce sa le faci daca ei sunt setati doar pe TarafTV). Scoala este aproape, max 1km si din cate stiu inca este gratis in Romania…. dar deh, trebuie sa mai ai si putina vointa si sa te mai si speli din cand in cand. Dar cand preferi sa ai ghiul pe mana, torni “n” jeguri de copii, iar dupa strigi: “imi mor copiii de foame! statul nu ma ajuta” si tu zaci de lene si astepti cu mana intinsa….. imi pare rau dar iti meriti soarta. Asa ca un lucru e clar, cel putin pentru mine: NU VOR SA SE CIVILIZEZE.
A nu se intelege din cele de mai sus ca noi am agrea statul sau sistemul actual.
cheile oltetului__valea_seaca_2Gata cu rahaturile astea, sa revenim la traseu. Catunul este lipit efectiv de satul Polovragi asa ca in scurt timp, cam 3 km de pedalat printre case, ajungem inapoi la locul unde am lasat masina dimineata. Pe drum mai tragem un cadru cu cheile vazute printr-o livada in asfintit, iar ajunsi in parcare marcam momentul cu o poza in care radem obositi si multumiti de frumoasa tura si de vremea care cu mici exceptii ne-a lasat in pace.
cheile oltetului__valea_seaca_135Ne-am imbarcat si am pornit spre casa dar nu fara sa ne oprim mai intai la prima crasma pentru tigari si bere rece ;)… doar suntem sportivi ce dracu’ :)))).

 Pentru mai multe poze dati o pedala pe ToateDirectiile


Bike route 1058439 – powered by Bikemap 

About The Author

Related Posts