Tura a fost făcută pe 29 iulie, la 2 săptămâni după ultima ieșire pe aproape același traseu. La început planurile au fost făcute pentru ceva mai mulți kilometri, dar până la urmă au ieșit vreo 65.
De data asta am plecat cu o seară înainte, împreună cu Chip, Claudiu și Codruț. După ce am ajuns și am dat o tură prin Băile Olănești să degustăm apele (eu mai puțin, am încercat doar vreo două), am pus corturile și am realizat ceea ce a căpătat numele de “un grătar barbar”.

La ce foame aveam în gușă fiecare dintre noi, a mers ca uns. Dimineața pe la 7 am început să mișcăm și pe la 8 am luat-o din loc. De data asta am mers ceva mai repede ca în tura de data trecută, așa că la 10 am ajuns la checkpoint Pahomie.

Aici am stat vreo oră, am mai făcut o poză, am mai mâncat din traistă, după care cum era și normal i-am dat în goarnă la vale (momentan asta a însemnat senzație majoră cu 40 la oră) și în câteva minute am fost din nou la ramificație, unde am constatat cât de mult am încins frânele. De aici am început din nou să urcăm, către tunel, și am făcut vreo 3 mici pauze pe parcurs, una la troița cu cișmea, și una sus la tunel.

A urmat coborârea la cabană, mai prudentă de data asta pentru că treceau cam multe mașini pe traseu, iar acolo am poposit ceva mai mult pentru poze, alimentare și “revergorare”. La întoarcere Claudiu și Codruț au ales să urce la tunel pe potecă prin pădure, iar eu și Chip am mers tot pe forestier. Am ținut minte că data trecută am făcut bucata asta în 50 de minute, dar nu mă așteptam ca acum să o fac în 26 de minute. Cum probabil voi face traseul ăsta în fiecare an, o să păstrez timpii de mai sus drept etalon.

După regruparea de la tunel am coborât până la ramificația către poteca spre Băile Olănești și de aici am sperat să nu mai punem piciorul pe forestier până în Băile Olănești. Dar n-a prea fost așa, pentru că după ce am trecut de următoarea ramificație, de unde data trecută eu am coborât spre valea pârâului Olănești, am avut parte aproape numai de urcare și de împins. Așa că după vreo jumătate de oră am ne-am așezat la sfat, și cum apă nu mai aveam, foame ne era, și seară se făcea, am făcut cale-ntoarsă, în 12 minute am fost la ramificație și după o baie scurtă în pârâu și o coborâre lină pe forestier am ajuns la mașină.

Fără abaterea pe care am făcut-o spre final, drumul a arătat așa:


Bike route 1758439 – powered by Bikemap 

About The Author

Related Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published.