Tura asta a fost una spontană, la ideea lui Toni care era curios să vadă cum arată cele câteva văi care mărginesc satul Mălăiești. Ne-a onorat cu prezența și Cristi, și cum de data asta am fost mai puțini, am putut să mergem destul de repede, până la un punct. Pe asfalt mi-am amintit de vremurile când mergeam pe cursieră, așa că am mers destul de repede, probabil cu o medie apropiată de 30 km/h. Dar am ieșit pe drumurile dintre tarlale, și după nici un km, am început să mergem pe lângă biciclete pe o urmă de drum, care din fericire nu a ținut decât 1 km. Când am ajuns la un drum de categorie superioară ne-am întâlnit cu un domn care mâna un atelaj cu tracțiune animală 4×4 care ne-a confirmat că drumul care-l urmam spre Mălăești era cel bun. Trecem printr-o pădurice, prin Amaradia și apoi printr-o altă pădurice, după care ajungem în Mălăiești.

Aici vedem un drum de beton, și un localnic ne lămurește că a fost betonat acum 3 ani. Se lasă seara și ieșim din sat ca să urcăm un deal tipic doljean, de 60 de metri diferență de nivel, prilej bun să trag mai tare pentru câteva minute.

Ajunși pe coama dealului începem să mergem pe un drum destul de bun, pe marginea căruia găsim o mulțime de porumbe, dar mult mai mari decât ce am văzut până acum. Erau cam cât unghia de la degetul mic, și pe deasupra mai erau și bune, nu-ți lăsau gura pungă ca celelalte. Încă puțin și ajungem la pădurea pe unde urma să ne întoarcem la asfalt, o traversăm pe un drum bun față de ce-am mai văzut pe aici prin păduri, apoi mergem pe unul bombardat de crăpături și după o scurtă coborâre ajungem în satul numit Popeasa.

Încă puțin pietriș apoi asfalt până acasă, la Cristi mai întâi, unde a avut loc o ședință de hidratare, cu apă pentru unii, cu bere pentru alții. 65 km în 4 ore, inclusiv drumul prin oraș.


Bike route 1844845 – powered by Bikemap 

About The Author

Related Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published.