olanesti cabana_cheia_16Iata-ne din nou ajunsi in zona, de data aceasta impreuna cu Coaja si Ana. Dupa ce in primavara am incercat sa ajungem la Cheia – detalii aici – dar am ratat traseul si ne-a plouat tare, tare de tot, de data aceasta stim pe unde s-o luam si avem parte si de vreme frumoasa.

Lasam masina in parcarea unui hotel din centrul statiunii, ne echipam si ne despartim de Ana care ramane la plaja la piscina unui hotel din zona.

Primii 12 km pana la Cantonul Manzu trec fara sa ne dam seama… Ajungem repede, facem 2-3 poze cu brusturii imensi si inaintam prin miliarde de urzici spre raul Olanesti pe care-l traversam prin apa.
olanesti cabana_cheia_2olanesti cabana_cheia_3Dupa piscaturi de urzica si putina racoreala la picioare incepem catararea, la propriu, caci aveau sa urmeze 2,5km cu 300m diferenta de nivel pe o poteca plina de frunze uscate si foarte abrupta pe alocuri, ce ne-a facut sa caram pe umar bicicletele destul de mult.

Beleaua cea mai mare a fost ca jumatate din drumul prin padure era blocat de copaci si crengi taiate si puse intentionat de nu stim cine, din nu stim ce motiv, exact pe poteca….. ideea e ca ne-am chinuit si am injurat din plin incercand sa escaladam mormanele de crengi cu bicicletele in spate.
olanesti cabana_cheia_7olanesti cabana_cheia_11
In urcusul nostru dam de o troita/adapost la rascrucea mai multor trasee turistice. Aici facem din nou o baie de urzici – adio reumatism – si continuam urcarea pe poteca ce devine din ce in ce mai anevoioasa.

Trecem si de toate astea si ne punem iar pe biciclete. Spre fericirea noastra, dam de un drum de taf ce ne coboara repede in intersectia cu forestierul de pe Valea Cheii. Ajungem direct la indicatorul turistic de la baza catararii spre tunel. Facem o pauza de apa, tigari si nevoi :)…. si incepem sa urcam destul de obositi dupa traseul din padure. Poze nu prea a avut cine face pe catarare caci nu ne-am dat jos din sa pana sus la popasul de la tunel.

Gafaind si asudand din greu iata-ne ajunsi la tunelul ce separa Valea Cheii de valea in care se afla Cabana Cheia. Aici gasim o troita si un loc de popas unde ne instalam de urgenta si deschidem rapid dozele de bere din dotare. Tabaram si pe sandviciurile din desaga si ne mai potolim putin foamea. Pierderea de energie fusese maricica, iar soarele care acum incepea sa arda ne facuse sa transpiram din plin.olanesti cabana_cheia_14De aici coboram vijelios printr-un peisaj super pana ajungem iar la apa, pe fundul vaii. Trecem calare peste rau si inaintam in forta caci stim ca nu mai este mult pana la cabana, iar gandul ca ne vom racori cu o bere rece ne face si mai “sportivi”. Peisajul ne lasa cu gura cascata. Stanci abrupte si pereti verticali se inalta in jurul nostru facandu-ne sa realizam cat de mult am coborat… deci, cat de mult o sa avem de urcat inapoi :)). Zona este cunoscuta pentru numeroasele pesteri si hornuri numai bune de vizitat de catre pasionatii de speologie.

La cabana liniste si pace, doar 2-3 cu cortul si cabanierul impreuna cu un ‘nene’ care curata de zor la cartofi. Mai tarziu am aflat ca o tabara de copii era cazata acolo (erau plecati la plimbare), iar kilele de cartofi erau pentru ei…mmmmmm…. ii puneau pe disc… mmmmmm… am murit de pofta. Am bagat un ultim sandvici si ne-am pus pofta-n cui de la masa copiilor si am sorbit o bere tolaniti la umbra pe iarba moale si racoroasa.

In tot acest timp ne-au tinut companie un ciobanesc mioritic putin cam nesociabil, un catel foarte lung si foarte scund :)))) si o pisica ce a aparut la plecare, pisica despre care Coaja care mai fusese la cabana ne-a spus ca este renumita ca fiind un veritabil bataus de caini. Cica nu-i sta in cale niciun patruped latrator. Asa mata am mai intalnit doar la Cheile Butii unde chiar am asistat la un K1 aplicat unui biet catel.
olanesti cabana_cheia_18Drumul de intoarcere a fost destul de obositor pana inapoi la tunel, dar de acolo a urmat o coborare frumoasa din care ne-am mai oprit doar pentru a alimenta cu apa si pentru a culege cateva mure. Repede, repede ajungem si la Schitul Iezer, iar de acolo in 3 km suntem deja in satul Cheia, loc in care Coaja o ia inainte tragand tare la asfalt ca sa ajunga mai repede sa se intalneasca cu Ana. Noi doi o lasam mai moale dupa coborare si pedalam destul de agale pe sosea pana inapoi in Baile Olanesti unde ajungem cam la 30 min dupa Coaja care deja sorbea o bine meritata bere.

Cu burtile pline si fara niciun chef de a ne intoarce acasa ne indreptam totusi catre masina, iar in drum ce sa vezi, minunea! :))))…. un localnic cu o bicicleta de 78kg (dupa spusele proprietarului) ce avea in dotare urmatoarele: una bucata subwoofer cu statie auto cu tot, sateliti, tweetere, zeci si zeci de beculete, lanternute, neoane, licurici si mai stiu eu ce tampenii plus piesa de rezistenta un acumulator auto :)). N-am putut rezista si l-am imortalizat.
olanesti cabana_cheia_22Cam asa arata traseul parcurs. Frumos, putin obositor si destul de frustrant prin padurea plina de crengi zgarietoare 😉

Pentru mai multe poze dati o pedala pe ToateDirectiile


Traseu de bicicleta 1217909 – powered by Bikemap 

About The Author

Related Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published.