almaj satele de pemi 21Octombrie… toamna, frig, vant…bleah, urasc!…. Dar de data asta mi-a placut 😉 De frica namoalelor si a ploii nu prea aveam chef sa pedalez, dar Coaja m-a convins. Cum?… Simplu! A facut un traseu ispititor si m-a terorizat o dimineata intreaga ca sa mergem. A rezolvat-o si cu prognoza meteo printr-o metoda empirica, tipica lui :)), sunand la primaria unei comune din zona si intreband: “Ploua?”…”nu”… “A plouat?”… “nu”… ok sar’mana 🙂

Acum nu stiu daca o fi vorbit cu femeia de serviciu sau cu vreun consilier, cert este ca atat mi-a trebuit si am acceptat.

Tura de sambata asta: Liubcova – Garnic – Rachita – Ravensca si inapoi la Dunare. Un tur al satelor de pemi (cehi) din Mtii. Almajului, munti josi dar foarte pitoresti si accesibili avand cota maxima Varful Svinecea Mare 1.224 m. Echipa: noi doi, Coaja si Codrut.Ziua nu mai e asa de lunga asa ca plecam devreme tare.

Trecem de Orsova iar dincolo de Svinita, un sat pe Clisura Dunarii, avem parte de super spectacol: Dunarea fierbe! Pe un frig cumplit, in lumina primelor raze de soare, oprim si ne dam jos sa ne benoclam. Inedit e faptul ca aburii/ceata iesau din apa doar pe o anumita portiune a fluviului.

Lasam masina in satul Liubcova si dardaind putin o luam la deal spre Garnic. Vreo 8 km avem asfalt. Ni se lipesc narile de frig, iar mainile ni se sudeaza de ghidon. Codrut a fost singurul care si-a luat manusi cu degete… imi venea sa i le smulg din maini :).
almaj satele de pemi 4
In Sichevita oprim la un magazin. De aici se termina asfalul si urcam pe forestier pana in Garnic. Soarele iese pe cer incalzindu-ne oasele, iar seninul ne face sa ne simtim mai bine :)… nu va ploua! Uraaaa!!!

Ne incalzim rapid si ne dam jos cate o haina la fiecare km parcurs. O ciocolata, o gura de apa si imediat suntem in Garnic, satul dupa care facem dreapta peste dealuri spre Valea Rosie.
almaj satele de pemi 7

Satul Garnic poarta amprenta clara a civilizatiei cehe: case curate, ingrijite, unele chiar destul de cochete, garduri frumoase…. liniste si pace :). Aici, ca si in restul satelor din zona, nu prea vezi tarani stand “la taina” pe la porti ca prin alte sate. Ulitele sunt pustii. Pedalam ca printr-un oras fantoma. Obloane inchise, curti ferecate… parca nici animalele nu se aud. Singura “galagie” o face un casetofon, intr-o curte, din care rasuna muzica populara ceha.almaj satele de pemi 10

Intalnim si forme de viata: intr-o caruta trei localnici unul mai beat decat altul trec pe langa noi balmajind ceva in ceha. Unul din ei e copt… nici limba nu si-o mai poate tine in gura :)). Salutam si noi si pedalam mai departe. In cale ne iese o alta caruta cu un cuplu de mosnegi. El matolit tare incearca sa ne explice ca e o scurtatura peste dealuri si ca s-o luam p’acolo…. nevasta-sa, treza, ii tot spune in ceha sa-si tina gura si sa ne lase in pace. Femeia ne sfatuieste sa urmarim drumul marcat si sa nu-l bagam in seama pe guralivu’ cu chef de socializare. Zis si facut! Oricum ala era si trak-ul nostru pe care ni-l indica GPS-ul.

almaj satele de pemi 13

Din Carsa Rosie ne asteapta o buna bucata de drum doar cu coborare. E devreme si avem destul timp la dispozitie. Dupa ultimele case facem pauza de haleu si tolaneala la soare.
almaj satele de pemi 14Coboram pana in Valea Rosie, iar de aici pe un fals plat urmat de o urcare lina o luam la dreapta si continuam prin padure pe langa firul apei. Drumul e relaxant si foarte pitoresc…. mai o bojdeuca, mai un porc iesit la plimbare, o vacuta s’un catel… numai oameni nu. Ce bine! Ce linistitor :).
Distractia se termina dupa cativa km si incepem catararea – 7km de pedalat la deal. De cum iesim pe coama dealului incepe si vantul sa bata destul de taios. Pana in Ravensca (sfarsitul catararii) dam tot ce e mai bun din muschi si din plamani.
Pe toata lungimea traseului, peste tot pe unde am trecut am fost uimiti sa vedem ca orice catun, orice casuta, orice bordei era racordat la reteaua de energie electrica. Pe toate drumeagurile pe care am luat-o am fost in permanenta “urmariti” de stalpi de curent. Se pare ca s-a investit ceva in zona in acest sens. In Ravensca au chiar si camin cultural ce inca mai functioneaza… cred ca fusese o nunta acolo decurand.

Pe stalpi intalnesti tot felul de marcaje si indicatoare, unele bilingve, catre satele sau punctele de interes din zona. Asta mi-a placut foarte mult. Asta si faptul ca pe forestierele de pe traseu am intalnit mereu diverse marcaje menite sa te ajute in orientarea pe coclauri.
almaj satele de pemi 22Facem cateva poze cu casele din sat si poposim pentru ultima pauza din aceasta tura. Pe o banca in fata caminului cultural, luam o gustare asistati de singurele personaje intalnite in sat: doi catei milogi tare. Singurul birt din sat este inchis si cu toate ca pe usa scrie ca deschide la ora 17, acesta ramane “out of order” chiar si in jurul orei 18 cand noi o luam din loc.
almaj satele de pemi 26Incepe coborarea mult asteptata – 18km pana in Liubcova – iupiii! Drumul este noroios pe alocuri si destul de bolovanos pe primii kilometri. Ne dam drumul la vale infofoliti bine caci vantul ne supara din nou, iar soarele nu mai are putere. Forestierul coboara pe vale numai prin padure unde soarele nu razbate.

Ai vazut ursul?…. NU! Capra :))))
almaj satele de pemi 28

Cand drumul devine mai bun ne oprim pentru o tigara si s-o asteptam pe Suzy care ramasese in urma. Nu dupa mult timp apare si ea razand cu gura pana la urechi. De ce radea singura? Pai pare SF dar iata ce patise. Mai sus, din cauza coborarii, i-au inghetat mainile si a oprit ca sa rezolve problema – si-a scos sosetele si le-a “incaltat” in maini … smart girl ;). Pana aici nimic ciudat… dar… acum vine faza tare… aruncandu-si ochii in padure, nu departe de ea, vede doi tapinari care ce faceau? Jucau bambilici? Nu!  Se jucau pe iphone? Nu! SI-O TRAGEAU :))))). Da, da, asa cum auziti. Ala bosorog era “la carma”, iar cel tinerel statea proptit de un pom si facea “ca capra” :)). Idiotii amorezi au observat-o pe Suzana – moment de cumpana, ce sa faca? Ei si-au tras repede nadragii-n sus, ea blocata i-a salutat, ei au raspuns politicos si gata. In secunda doi Suzana deja avea 50 la ora pe coborare :)). Un adevarat “moment kodak”.

Ajunsi in Liubcova intrebam prima persoana iesita in cale de o carciuma, magazin ceva. Muream sa bem un ceai cald sau o ciocolata. Gasim repede un barulet si comandam… ce?… normal ca bere :)) Tre’ sa fi tampit sa bei ceai dupa atata efort ;).

NOROC!
almaj satele de pemi 29Concluzie: Zona deosebit de pitoreasca, sate de munte micute si bine gospodarite, oameni cel putin aparent mai civilizati decat in alte parti si foarte “activi” prin paduri 😉

Ai dracu pemii astia!

Pentru mai multe poze dati o pedala pe ToateDirectiile

 

About The Author

Related Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published.