Data: 9-10 mai 2015

Locația: Podișul Mehedinți, Schitul Topolniței

Participanți: 21

Mai multe poze: DauPedala@Facebook

 

Doi ani sunt de când n-am mai avut parte de o ieșire de felul ăsta, cu lume multă, corturi, grătar și noapte albă. Anul trecut s-a încercat ceva, dar în weekendul cu pricina a plouat așa încât eveniumentul s-a amânat pentru o dată ulterioară care a fost să fie abia acum. Spre surprinderea multora am reușit să ne strângem 21 de persoane, asta în cazul în care până nu demult ieșirile din timpul săptămânii se rezumau la câțiva bicicliști și ceva mai multe beri 😀

Sâmbătă dimineața, ora 6, Romeo e singurul care așteaptă la Baumax, punctul de întâlnire pentru plecarea spre Mehedinți. Încet încet, pe la 7 reușim să ne punem în mișcare și în curând suntem în Penny în Filiași pentru cumpărături trebuincioase de ultim moment. După câteva rătăciri pe centura Severinului ajungem în jur de 10 la locul de campare, undeva la dreapta pe un pârâu ce poartă numele de Păunești.

Aproape gata de plecareToate bune și frumoase, suntem pe biciclete și după 2 minute de la plecare începe, fără să mai avem timp de vreo încălzire, urcarea spre ruinele cetății Grădețului și spre satul Păunești. Dacă nu ar fi fost peste 2 km cu înclinație medie de 13% poate că am fi pornit cu o doză mai mare de optimism pe traseu, dar când după 5 minute de la start am trecut la push bike, toate gândurile erau la momentul când se termină urcarea și începe coborârea.

La deal spre PăuneștiIMG_4757Mai cu o vorbă, mai cu o pauză, timpul trece și reușim să ajungem în Păunești unde alimentăm cu niște apă, întâlnim un membru al grupării bicicliștilor din Severin de la care mai aflâm câte ceva despre traseu și ne tragem o poză cu poarta de vis-a-vis care e construită într-un stil aparte.

IMG_4782Aici pomii fructiferi sunt încă înfloriți și recunoaștem cu ușurință o mulțime de gutui și cireși, ceea ce ne determină să ne mai programăm niște escapade prin zonă la momentul potrivit pentru o burtă, două de cireșe. Imediat apare și asfaltul, și urcarea deși nu dispare, devine mai domoală așa încât aproape toată lumea e din nou în șa și pedalează.

IMG_4808Odată ajunși la altitudinea maximă din traseul de azi, și la o altitudine destul de mare pentru Podișul Mehedinți – 700 m – avem parte de panorame deosebite și vedem destul de bine crestele munților încă acoperite de zăpadă.

IMG_4828Imediat după ce am ajuns sus facem stânga spre Marga și începe prima coborâre de azi, care o să ne ducă aproape de una dintre intrările în peștera Topolnița. Coborâm pe un drum destul de bun, acoperit cu pietriș, și mai repede decât am fi vrut ajungem jos, la câteva sute de metri de intrarea în peșteră. Hotărâm la fața locului să facem o scurtă abatere pentru vizitarea peșterii de către doritori, ocazie cu care facem pauză într-o poieniță de poveste.

IMG_4843Am vizitat și peștera și acum întâlnim prima potecă de pe traseu, o potecă îngustă printre copaci care traversează de câteva ori un curs mic de apă după care începe să urce destul de abrupt spre Cireșu. Deși am împins din nou la biciclete pentru câteva minute, efortul a meritat pentru că odată ajunși în Cireșu am pus stăpânire pe primul bar ieșit în cale și doar ploaia care se apropia a reușit să ne mai facă să plecăm. Dar cum distracția cu valea s-a terminat, am început să urcăm, ceva mai ușor de data asta, spre Bunoaica. Între timp ne-a ajusn și o ploaie slabă, așa că am tras la magazinul sătesc din Bunoaica unde am făcut un full house.

IMG_4861Trece și ploaia, seara se apropie, așa că grăbim pasul și facem stânga pe drumul care o să ne ducă la coborârea spre Schitul Topolniței. Odată ajunși la ultima ramificație înainte de coborâre, lângă Schitul de Sus, hotărâm, bine sau nu, ca o parte să continue coborârea pe potecă așa cum era programat, iar ceilalți să coboare pe un drum forestier care ar fi trebuit să fie mai accesibil. Ca și data trecută, coborârea a fost de vis, având toate ingredientele pentru o coborâre perfectă: rock garden la început, apoi un single trail rapid, urmat de o porțiune de potecă în pădure plină de rădăcini, și pe final niște stâncă și grohotiș împreună cu o surpriză a băieților din Severin, o trambulină pe care toți am sesizat-o în ultimul moment 😀IMG_4881 IMG_4886IMG_4891Când am ajuns la mașini am avut surpriza să constatăm că celălalt grup nu ajunsese încă, deși noi ne așteptam să ajungem ultimii. Mai târziu am aflat că drumul lor nu fusese exact așa cum ne-am așteptat, deoarece deși începea și se termina bine, a avut o porțiune delicată cu ceva șanț pe mijloc în care înaintarea s-a realizat mai dificil.

Dar am ajuns toți cu bine, lucrul cel mai important, așa că imediat instalăm corturile și trecem la pregătirea mesei. Primele victime ale oboselii încep să apară și câțiva trag pe dreapta înainte să fie masa gata.  După o masă pe cinste pentru care mulțumim încă o dată celor care se știu responsabili de asta, mai stăm de vorbă, mai facem o mimă, și pe la cinci eu am intrat in modul offline.

 

A doua zi, într-o variantă mai restrânsă a grupului, am pornit la o tură scurtă care a constat într-o urcare pe forestier și coborâre pe potecă. De-a lungul urcării am avut ocazia să întâlnim destul de multe broaște țestoase și am avut ceva emoții datorită unei furtuni care din fericire ne-a ocolit pe la câțiva kilometri. Imediat după terminarea urcării am început coborârea, mai întâi pe un drum de pământ destul de însemnat cu copite de vaci și alte patrupede, după care s-a transformat într-o potecă ușoară prin pădure. Aproape de intrarea în sat am identificat ceva mai greu drumul pe care trebuia să-l urmăm, dar în final, după o baie de frunze, am ajuns din nou la asfalt. A urmat pauza binemeritată la un bardezi în Balotești, după care sus în mașini și direcția Craiova.

About The Author

Related Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published.