craiova-bicicleta-olanesti-cheia-21Ideea a pornit in urma unei postari a lui Andrei (Ad), care mai facuse acest traseu, dar era dornic sa il refaca. Cum insa si unii dintre noi mai facusera acest traseu am zis sa-l modificam purin. Noutatea era o abatere pe la Manastirea Pahomie si parcurgerea bucatii dintre cabana  Cheia si Olanesti pe o ruta noua, o poteca marcata ce urma sa o exploram in cautarea iesirii catre Olanesti.

Asa ca am pornit sambata dupa-masa cu bicicletele pe masina lui Codrut catre Olanesti, cu scopul clar de a gratari si de a pleca pe biciclete abia a doua zi, odihniti. Pedalatori: Claudiu, Ad, Codrut, Chip.

 

Am ajuns in Olanesti in jur de ora 19, si am decis sa campam undeva dupa statiune, unde e liniste si pace. Dar nu era… masina langa masina, langa cort, langa masina, langa manea. Am gasit in cele din urma un loc langa niste gratargii (ca si noi, dealtfel) ce pareau la locul lor: ascultau ceva muzica mai acceptabila. Cum era inca lumina am incalecat si fuga in statiune la degustat ape. 

Buuuuune! Pentru cui ii plac! Am baut cate un pic din fiecare, sa ajunga la toata lumea. Conduce detasat izvorul 3, dar nici celelalte nu sunt mai prejos. Izvoarele 9, parca, si 11 trebuie evitate, acestea avand gust de apa plata. Doar nu vii pana la Olanesti sa bei apa plata? Vii sa bei ceva “puturos”, nu? :))

Dupa tura de sanatate am revenit la masini, nu inainte de un ocol de cativa kilometrii ca sa luam apa dulce – nu observasem ca la 50 de m de locul nostru de campare erau doua izvoare… La locul cu pricina, soc si groaza! Vecinii nostrii aveau program de manele. Noroc ca erau cu copii, si dupa 2-3 manele ne-au pus romante si balade, macarena si alte hituri… pana la ora 22 cand s-au culcat. 

Mai departe, in “linistea” serii, am mancat boiereste carnati, ficatei, ciuperci, ardei umpluti cu… “ceva” specialitatea lui Codrut (nu va ganditi la prostii), cartofi copti si alte bunatati. Cum suntem toti numai barbati adevarati nu ne-am ingrijit decat sa luam gratar si ce sa punem pe el. Fara farfurii, fara furculite. Un gratar barbar!

Dimineata pe racoare, trezirea la 7:30 pentru o zi plina. Urmau 80 de km, daca era sa ne tinem de traseul propus.

 Am pregatit bicicletele de drum si la ora 9 eram pe ele, parasind Olanestiul cel aglomerat, pedaland pe sosea catre satul Cheia. Sunt cam 5 km pana la intersectia ce duce catre schitul Pahomie, iar de la intersectie aproximativ 18km pana la schit. Dupa ce am parasit drumul principal, am parcurs satul Cheia pe sosea, si am intrat, in sfarsit, pe forestier. Drum bun, chiar foarte bun, aproape drept, pana la rascrucea dintre forestierul catre Pahomie si cel catre cabana Cheia. De la rascruce pana la Pahomie sunt 2 km de urcare pe un drum plin de pietre. O parte din noi a urcat fara oprire pana la schit, restul au tras mai usor datorita caldurii. Sus, fiind duminica, lume luminata. Cascada “Izvorul frumos” din spatele manastirii era aproape secata de seceta, dar tot frumoasa, iar manastirea, pe care o mai vazusem cu cativa ani inainte, era foarte curata si ingrijita si in acelasi timp foarte modesta. 

 Izvorul Frumos

Schitul Pahomie

De la Pahomie ne-am intors cei 2 km  pana la intersectie in viteza. De vis. Ce am urcat cu greu s-a terminat in maxim 5 minute. 5 minute intense: pietre, pietris, pietroaie. La baza coborarii discurile franelor erau negre-stravezii si sfaraiau… mai ca puteai s-o pui de un gratar pe ele.

De aici, catre cabana Cheia drumul este din nou bun, fals plat, pana cu… sa zic 5 km inainte de “tunelul tovarasei”, cand incep serpentinele. La baza serpentinelor e amenajat loc de popas, cu troita, izvor si masa cu scaune. Tot aici este si intersectia traseelor care duc catre cabana, catre Olanesti si catre valea raului Olanesti. Aici urma sa ne intoarcem dupa ce vom fi vazut cabana Cheia.

Urcarea pana la tunel a fost lunga, dar stiam ca o urcam, pentru a o cobora mai tarziu. Tunelul se afla in saua Stogsoare, trece pe sub varful Stogu, are peste o suta de metri lungime, este cimentat si umbla vorba ca a fost construit la ordinul tovarasei care dorea un drum pana la Voineasa. Tunelul s-a facut, drumul niciodata. Probabil ca e mai bine asa.

La tunel

Pana la cabana Cheia, de la tunel, sunt 3 km, coborare si serpentine, sau alta varianta e poteca. Am ales forestierul si am coborat la cabana rapid, in viteza. 

Cabana era populata. Multa lume, multe masini, iar fata de acum cativa ani arata foarte bine. Dar parca nu mai era asa primitoare ca alta data: patronul (cred) facea pe interesantul, cabanierul facea ce zicea patronul si toti se/ne ignorau reciproc. Deloc atmosfera unei cabane de munte pe care am gasit-o aici cu alte ocazii. Probabil din cauza ca erau multi turisti… cine stie…

Am stat, am facut poze, am mancat o mazare la conserva si sus pe cai, ca pana la tunel e de urcat. Codrut si Claudiu au ales sa urce pe poteca marcata (push-bike), iar restul pe forestier. Estimam ca o sa facem 30 de min pana sus, dar am facut fix 20, iar urcarea efectiva in 16 min. Fara nicio pauza. Baietii pe poteca au ajuns ceva mai tarziu.

craiova-olanesti-cheia-22

  CRAIOVA-OLANESTI-CHEIA-23

De la tunel, unde ne-a plouat un pic (dar un pic de tot), am coborat in viteza pana la intersectie. Viteza mare, pe un drum alunecos. Fara incidente, numai lui Chip, nu stiu cum, prin ce forte extratereste, schimbatorul de foi s-a indoit (de la pietre /socuri?), dar indreptarea lui a fost usoara, si fara a fi necesara interventia lui Codrut… acest McGyver al bicicletelor 🙂

Stiam ca de la intersectie, traseul cruce albastra merge pana in Olanesti pe o poteca pe creasta, prin padure. Poteca aceasta pe care urma sa “exploram” coborarea pana in statiunea Olanesti ar fi trebuit sa fie, conform “calculelor” (@#$%!) 90% plat si restul push-bike. Wrong! Am luat-o pe poteca, si dupa o ora, procentajul era 90% push-bike si 10% pe ea… Cum la un moment dat am trecut pe langa traseul ce cobora prin padure pana la valea raului, iar urcarea se ascutea din ce in ce mai mult, ne-am intors pana acolo si am coborat in valea Olanestiului, fix in curtea cantonlui  Manzu. Coborare tata! Abrupt, copaci, frunze uscate! Tot ce iti poti dori!

Panorama

Privind Santinela Cheii

Pe poteca pe carare

Pe poteca

In planul initial era inclusa si o vizita sus in cheile Olanestiului, dar cum se insera si eram obositi nici nu s-a mai pus problema. Am luat-o la vale pe forestier pana in Olanesti. Sa fie vreo 10-15 km de coborare lina, in care rar am pedalat. Superb!

Am ajuns la masina, am urcat bicicletele si fuga la Craiova, nu inainte de o shaorma cu de toate in Valcea.

 

65 km, cu un total de 1700m catarare… o tura frumoasa, grea, dar nu foarte! 

Mai multe poze aici: www.daupedala.ro/foto 

 Harta si profilul traseului:

Related Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published.